PRODUCATOR DE BERE ARTIZANALA CAROL BEER
Suntem o echipa entuziasta si dornica de nou!
De 8 ani cu atentie la cele mai mici detalii, producem si distribuim bere artizanala, pentru a te bucura de experiente unice. Berea artizanala Carol Beer este produsa in loturi mici, iar fermentarea si maturarea au loc fara graba, in mod natural.
Procesul de productie este controlat manual, motiv din care Berea Carol Beer are personalitate si iti oferi un gust desavarsit, inconfundabil si o stare de bine sigura.
Lucram cu spor pentru ati oferi posibilitatea de a servi bere artizanala de calitate, atat in terase, baruri, PUB-uri, cat si in confortul casei tale, oferindu-ti Berea la sticla 0,33 l., Bere la PET 1 l, TermoKeg sau Draft la Tine Acasa.
Daca iti place ce facem, ai la dispozitie si Promo Pack sau Gift Pack pentru un cadou inedit celor dragi.
Transmite mai departe experienta traita cu noi!
DE CE SUNTEM BUNI
- INGREDIENTE DE CALITATE
- PROCESUL DE LUCRU
- O ISTORIE IN SPATE
LA BAZA PROCESULUI DE FABRICARE A BERII CAROL STAU 4 INGREDIENTE
FĂRĂ UNUL DIN ACESTE INGREDIENTE NU AR EXISTA BERE!
APA
01
MALT
02
În fabricarea berii, apa reprezinta cea mai mare proportie in compozitia produsului si se foloseste la fiecare etapa in procesele tehnologice de obtinere a maltului si a berii. mai mult…
Apa folosită in producerea berii Carol este potabilă. Cele mai importante procese biochimice si fizico-chimice care au loc in timpul obtinerii berii sunt influentate de modificari ale pH-ului, majoritatea acestor procese necesitand un pH mai scazut. Astfel, prin ajustarea pH-ului in plamada si in must, este influentata activitatea enzimelor endogene la brasaj, extragerea substantelor polifenolice din malt, solubilizarea substantelor amare din hamei, formarea trubului la cald, etc. Prin influența pe care o au ionii si sarurile din apa asupra insusirilor senzoriale ale berii, apa contribuie in mare măsura la definirea tipului de bere. Tratarea apei: In trecut berariile erau asezate langa surse de apa cu caracteristici minerale diferite. In prezent datorita dezvoltarii tehnologiilor cu usurinta putem determina compozitia minerala a apei si a o ajusta in asa fel încat sa corespunda pentru fabricarea diferitor sortimente pe care le dorim, in acceași fabrica. Metodele de tratare a apei folosite de noi prevad: – reducerea pH-ului – ajustarea durității (dedurizarea) – declorinarea – eliminarea impurităților – controlul microbiologic Atunci cand producem un anumit stil de bere ne ajustam si folosim apa cat mai asemanatoare cu cea din regiune de origine a stilului de bere, pentru a obtine rezultate autentice. De exemplu in regiunea Pilsen, Cehia se găsește o apa care e printre cele mai moi din lume, lipsita aproape complet de minerale. Acest profil garantează o bere lager așa cum o știți, excepțională zicem noi. Calitatea si profilul chimic al apei pe care o întrebuințăm influiențează in mare măsură calitatea berii finite pe care o producem.
Maltul joaca un rol crucial in fabricarea berii, oferind mai multe beneficii esentiale:
Zahar fermentabil: Maltul contine enzime care transforma amidonul in zaharuri mai mult…
Aromă: Maltul contribuie semnificativ la aroma berii. Diferitele tipuri de malț, de la malturi pale pana la cele caramelizate sau prajite, adauga diverse note de gust, de la dulceata usoara pana la arome de caramel, nuci sau ciocolata.
Culoare: Culoarea berii este determinata in mare masură de tipul și gradul de prajire al maltului utilizat. Maltul prajit oferă culori mai închise și poate adauga note de cafea sau ciocolata.
Corp și textură: Maltul contribuie la corpul și textura berii, oferind o senzatie de plinatate in gura. Proteinele si dextrinele din malt ajuta la formarea gulerului de spuma si la mentinerea acestuia.
Nutrienti: Maltul ofera nutrienti esentiali pentru drojdie, cum ar fi aminoacizii și mineralele, care sunt necesare pentru un proces de fermentație sanatos și eficient.
Prin urmare, maltul este un ingredient esential in productia berii, influențand caracteristicile finale ale bauturii.
Maltul in sine reprezinta boabe de cereale care au fost anterior puse sa germineze, in timpul unui proces cunoscut sub numele de maltificare. Pe parcursul acestuia, se activeaza enzime endogene care permit transformarea amidonului din boabe în zaharuri fermentabile. Orzul este varietatea de cereala cea mai utilizata pentru obtinerea de malt pentru fabricarea berii. In mod natural este bogat în enzime si prezinta potential mare de obtinere a zaharurilor fermentabile.
Pe langa maltul din orz mai folosim la fabricarea berii si malt din grau, acesta are un scop aparte, conferă berilor de fermentatie superioara o spuma cremoasa, corpolenta, un complex de arome de grau, și o culoare mai deschisă.
Procentul lui de utilizare este pana la 60 % din totalul de malt.
HAMEI
03
DROJDIE
04
Hameiul este o materie prima care in procesul de fabricare a berii pentru gustul amar placut și a aromei intense. La fabricarea berii se foloseste numai conul de hamei, mai mult…
Utilizarea hameiului la fabricarea berii creste stabilitatea biologica si fizico-chimica a produsului, imbunatateste stabilitatea spumei berii si contribuie la limpezirea naturala în decursul procesului tehnologic. Desi numai o specie de hamei (Humulus Lupulus) se foloseste in industria berii, mai exista si alte varietati in cadrul acestei specii. Soiurile de hamei se pot imparti in două clase: – soiuri amare, cele mai reprezentative și folosite hameiuri de noi ar fi: Amarillo, Columbus, Polaris, Magnum, Citra, Mosaic, Simcoe, Chinook, El Dorado, Galaxy TM, Cascade USA, Northern Brewer, etc. – soiuri aromate, cele mai reprezentative și folosite hameiuri in berile noastre ar fi: Saaz, Tettnanger, Perlle, Centennial, Est Kent Goldings, Mandarina Bavaria, Azacca, Hallertau Mittelfruh, Fuggle, Challenger, Styrian Aurora, etc. Soiurile amare dau un gust amar berii datorita continutului ridicat de α-acizi ( acizi amari ). Soiurile aromate au un continut mediu sau mic de α-acizi si dau berii aroma. De obicei soiurile amare se adauga la începutul fierberii, iar cele de arome la final. Pot exista si soiuri combinate cu un continut ridicat de α-acizi si o aroma placută.
Pentru fermentatia mustului de bere se utilizează culturi pure de drojdie sau biomasa de drojdie recoltata dintr-o fermentatie anterioara, mai mult…
Drojdiile utilizate ca si culturi la obtinerea diferitelor tipuri de bere apartin familiei Endomycetaceae, subfamiliei Saccharomycoidae, tribului Saccharomycetae si genului Sacch-romyces. Drojdiile din genul Saccharomyces se deosebesc intre ele in functie de: temperatura la care fermenteaza, forma lor, puterea de fermentatie, aspectul celulelor in lichide si modul de floculare. Dupa modul de fermentare: – Drojdii de fermentatie superioara – se folosesc la o temperatura cuprinsa intre 18-26°C . Produc prin fermentare o bere cu un continut relativ mare de esteri, fapt ce poate fi considerat ca un caracter distinctiv al berilor de fermentatie superioara. – Drojdii de fermentatie inferioara – se folosesc la o temperatura de 7-16°C. La aceste temperaturi, drojdiile au tendinta de a sedimenta pe fundul vasului. Aroma finala a berii va depinde in mare masura de tipul de drojdie folosit si de temperatura. Mai nou există si drojdie de bere lichida, care da esteri si arome forte intense cu totul deosebite, nu are nevoie de rehidratare, care sunt mult mai scumpe decat drojdiile uscate si sunt folosite doar de bereriile artizanale. Noi le utilizam in momentul de fata pentru berile New England IPA si Hefeweizen. Ciclul de viață al drojdiilor incepe odata cu insamantarea mustului. Cele patru faze sunt : – Perioada de lag – Faza de crestere – Faza de fermentare – Faza de sedimentare Perioada de lag: este caracterizata prin multiplicarea celulelor de drojdie. pH-ul scade datorita consumarii fosfatilor si scaderea cantitatii de oxigen. Glicogenul si carbohidratii sunt esentiali pentru activitatea celulelor, deoarece zaharurile din must nu sunt asimilate in fazele incipiente ale perioadei de lag. Glicogenul este descompus in glucoza, care este utilizat de celulele de drojdie. Faza de crestere cunoscuta si sub denumirea de faza de respiratie incepe odata ce drojdia a acumulat suficiente substante de rezerva. Aceasta faza se observa datorita eliberarii de dioxid de carbon. pH-ul scade datorita utilizarii de catre drojdii a oxigenului din must. Faza de fermentare incepe dupa ce rezervele de oxigen au fost consumate. Fermentarea este un proces anaerob. De fapt orice ramasita de oxigen este antrenata de dioxidul de carbon care se degaja. In aceasta faza scade densitatea mustului si se acumuleaza dioxidul de carbon, etanolul si aromele din bere. Drojdiile sunt in suspensie in masa de must permitand un contact mai bun cu substantele fermentescibile. Cele mai multe tulpini de drojdie raman in suspensie 4-8 zile pana la sedimentare. Faza de sedimentare este faza în care drojdiile floculeaza si sedimenteaza.
LA BAZA PROCESULUI DE FABRICARE A BERII CAROL STAU 4 INGREDIENTE
APA
01
În fabricarea berii, apa reprezinta cea mai mare proportie in compozitia produsului si se foloseste la fiecare etapa in procesele tehnologice de obtinere a maltului si a berii. mai mult…
Apa folosită in producerea berii Carol este potabilă. Cele mai importante procese biochimice si fizico-chimice care au loc in timpul obtinerii berii sunt influentate de modificari ale pH-ului, majoritatea acestor procese necesitand un pH mai scazut. Astfel, prin ajustarea pH-ului in plamada si in must, este influentata activitatea enzimelor endogene la brasaj, extragerea substantelor polifenolice din malt, solubilizarea substantelor amare din hamei, formarea trubului la cald, etc. Prin influența pe care o au ionii si sarurile din apa asupra insusirilor senzoriale ale berii, apa contribuie in mare măsura la definirea tipului de bere. Tratarea apei: In trecut berariile erau asezate langa surse de apa cu caracteristici minerale diferite. In prezent datorita dezvoltarii tehnologiilor cu usurinta putem determina compozitia minerala a apei si a o ajusta in asa fel încat sa corespunda pentru fabricarea diferitor sortimente pe care le dorim, in acceași fabrica. Metodele de tratare a apei folosite de noi prevad: – reducerea pH-ului – ajustarea durității (dedurizarea) – declorinarea – eliminarea impurităților – controlul microbiologic Atunci cand producem un anumit stil de bere ne ajustam si folosim apa cat mai asemanatoare cu cea din regiune de origine a stilului de bere, pentru a obtine rezultate autentice. De exemplu in regiunea Pilsen, Cehia se găsește o apa care e printre cele mai moi din lume, lipsita aproape complet de minerale. Acest profil garantează o bere lager așa cum o știți, excepțională zicem noi. Calitatea si profilul chimic al apei pe care o întrebuințăm influiențează in mare măsură calitatea berii finite pe care o producem.
MALT
02
Maltul joaca un rol crucial in fabricarea berii, oferind mai multe beneficii esentiale:
Zahar fermentabil: Maltul contine enzime care transforma amidonul in zaharuri mai mult…
Aromă: Maltul contribuie semnificativ la aroma berii. Diferitele tipuri de malț, de la malturi pale pana la cele caramelizate sau prajite, adauga diverse note de gust, de la dulceata usoara pana la arome de caramel, nuci sau ciocolata.
Culoare: Culoarea berii este determinata in mare masură de tipul și gradul de prajire al maltului utilizat. Maltul prajit oferă culori mai închise și poate adauga note de cafea sau ciocolata.
Corp și textură: Maltul contribuie la corpul și textura berii, oferind o senzatie de plinatate in gura. Proteinele si dextrinele din malt ajuta la formarea gulerului de spuma si la mentinerea acestuia.
Nutrienti: Maltul ofera nutrienti esentiali pentru drojdie, cum ar fi aminoacizii și mineralele, care sunt necesare pentru un proces de fermentație sanatos și eficient.
Prin urmare, maltul este un ingredient esential in productia berii, influențand caracteristicile finale ale bauturii.
Maltul in sine reprezinta boabe de cereale care au fost anterior puse sa germineze, in timpul unui proces cunoscut sub numele de maltificare. Pe parcursul acestuia, se activeaza enzime endogene care permit transformarea amidonului din boabe în zaharuri fermentabile. Orzul este varietatea de cereala cea mai utilizata pentru obtinerea de malt pentru fabricarea berii. In mod natural este bogat în enzime si prezinta potential mare de obtinere a zaharurilor fermentabile.
Pe langa maltul din orz mai folosim la fabricarea berii si malt din grau, acesta are un scop aparte, conferă berilor de fermentatie superioara o spuma cremoasa, corpolenta, un complex de arome de grau, și o culoare mai deschisă.
Procentul lui de utilizare este pana la 60 % din totalul de malt.
HAMEI
03
Hameiul este o materie prima care in procesul de fabricare a berii pentru gustul amar placut și a aromei intense. La fabricarea berii se foloseste numai conul de hamei, mai mult…
Utilizarea hameiului la fabricarea berii creste stabilitatea biologica si fizico-chimica a produsului, imbunatateste stabilitatea spumei berii si contribuie la limpezirea naturala în decursul procesului tehnologic. Desi numai o specie de hamei (Humulus Lupulus) se foloseste in industria berii, mai exista si alte varietati in cadrul acestei specii. Soiurile de hamei se pot imparti in două clase: – soiuri amare, cele mai reprezentative și folosite hameiuri de noi ar fi: Amarillo, Columbus, Polaris, Magnum, Citra, Mosaic, Simcoe, Chinook, El Dorado, Galaxy TM, Cascade USA, Northern Brewer, etc. – soiuri aromate, cele mai reprezentative și folosite hameiuri in berile noastre ar fi: Saaz, Tettnanger, Perlle, Centennial, Est Kent Goldings, Mandarina Bavaria, Azacca, Hallertau Mittelfruh, Fuggle, Challenger, Styrian Aurora, etc. Soiurile amare dau un gust amar berii datorita continutului ridicat de α-acizi ( acizi amari ). Soiurile aromate au un continut mediu sau mic de α-acizi si dau berii aroma. De obicei soiurile amare se adauga la începutul fierberii, iar cele de arome la final. Pot exista si soiuri combinate cu un continut ridicat de α-acizi si o aroma placută.
DROJDIE
04
Pentru fermentatia mustului de bere se utilizează culturi pure de drojdie sau biomasa de drojdie recoltata dintr-o fermentatie anterioara, mai mult…
Drojdiile utilizate ca si culturi la obtinerea diferitelor tipuri de bere apartin familiei Endomycetaceae, subfamiliei Saccharomycoidae, tribului Saccharomycetae si genului Sacch-romyces. Drojdiile din genul Saccharomyces se deosebesc intre ele in functie de: temperatura la care fermenteaza, forma lor, puterea de fermentatie, aspectul celulelor in lichide si modul de floculare. Dupa modul de fermentare: – Drojdii de fermentatie superioara – se folosesc la o temperatura cuprinsa intre 18-26°C . Produc prin fermentare o bere cu un continut relativ mare de esteri, fapt ce poate fi considerat ca un caracter distinctiv al berilor de fermentatie superioara. – Drojdii de fermentatie inferioara – se folosesc la o temperatura de 7-16°C. La aceste temperaturi, drojdiile au tendinta de a sedimenta pe fundul vasului. Aroma finala a berii va depinde in mare masura de tipul de drojdie folosit si de temperatura. Mai nou există si drojdie de bere lichida, care da esteri si arome forte intense cu totul deosebite, nu are nevoie de rehidratare, care sunt mult mai scumpe decat drojdiile uscate si sunt folosite doar de bereriile artizanale. Noi le utilizam in momentul de fata pentru berile New England IPA si Hefeweizen. Ciclul de viață al drojdiilor incepe odata cu insamantarea mustului. Cele patru faze sunt : – Perioada de lag – Faza de crestere – Faza de fermentare – Faza de sedimentare Perioada de lag: este caracterizata prin multiplicarea celulelor de drojdie. pH-ul scade datorita consumarii fosfatilor si scaderea cantitatii de oxigen. Glicogenul si carbohidratii sunt esentiali pentru activitatea celulelor, deoarece zaharurile din must nu sunt asimilate in fazele incipiente ale perioadei de lag. Glicogenul este descompus in glucoza, care este utilizat de celulele de drojdie. Faza de crestere cunoscuta si sub denumirea de faza de respiratie incepe odata ce drojdia a acumulat suficiente substante de rezerva. Aceasta faza se observa datorita eliberarii de dioxid de carbon. pH-ul scade datorita utilizarii de catre drojdii a oxigenului din must. Faza de fermentare incepe dupa ce rezervele de oxigen au fost consumate. Fermentarea este un proces anaerob. De fapt orice ramasita de oxigen este antrenata de dioxidul de carbon care se degaja. In aceasta faza scade densitatea mustului si se acumuleaza dioxidul de carbon, etanolul si aromele din bere. Drojdiile sunt in suspensie in masa de must permitand un contact mai bun cu substantele fermentescibile. Cele mai multe tulpini de drojdie raman in suspensie 4-8 zile pana la sedimentare. Faza de sedimentare este faza în care drojdiile floculeaza si sedimenteaza.
PROCESUL DE PRODUCERE A BERII ARTIZANALE
Berea este un aliment datorita continutului sau de glucide si substante proteice. Glucidele si aminoacizii sunt factori esentiali pentru obtinerea energiei si sinteza de proteine. Prin compozitia sa, berea este o bautura nutritiva, si consumarea ei in cantitati rationale are un efect pozitiv asupra organismului. Berea contine componentele nutritive ale maltului si in plus produsi noi rezultati din fermentatia alcoolica, adica acizi organici: acetic, malic, lactic; vitamine hidrosolubile provenite din drojdie: B1, B2, B6, B12, PP, H; factori de crestere: biotina, inozitol, acid pentatonic. Prin substantele care le contine, berea este un produs foarte bine asimilat de organism şi contribuie la refacerea tesuturilor.
Conditii de Fermentare
Cunoasterea conditiilor optime de fermentare la fabricarea berii este deosebit de importanta, calitatea produsului finit fiind influentata hotarator de modul cum sunt asigurate şi respectate aceste conditii. Dioxidul de carbon constituie o componentă a berii el imbunatateste gustul, favorizează formarea spumei şi asigură o conservabilitate mai buna a berii. O bere contine, in medie, peste 2.000 de compusi chimici care rezulta din interactiunea ingredientelor folosite, iar fiecare etapa a procesului de productie influentează aspectul, mirosul si gustul final al berii. Daca te-ai întrebat vreodata cum se fabrica berea, in continuare vor fi prezentate metodele traditionale de producere a acesteia.
Bere Produsa in Microberarie
Avand in vedere că sectia proiectata este de capacitate mica ( microberarie ), majoritataea proceselor nu vor putea fi complet automatizate din cauza costurilor prea mari, dar si din motiv ca pentru berea artizanala este specific ca anumite operatiuni sa se faca in mod manul anume acest aspect o face sa aiba farmecul ei si sa fie diferita fata de berea produsa in cantitati industriale. Uneori chiar să se simta mici diferente de la lot la lot, fapt mult apreciat de consumatorii de astfel de produs.
Bineinteles ca se aleg metodele care asigura folosirea rationala a materiei prime, majorarea calitatii produselor, pentru a obtine o eficacitate si productivitate cat mai buna. În continuare vor fi prezentati toti pasii si este descris pas cu pas procesul tehnologic de producere a berii artizanale. Acești pasi reprezinta procesul general de productie a berii artizanale, însa pot exista unele diferente și variatii in funcție de reteta și tehnica folosită de fiecare producator artizanal.
1. MACINAREA MALTULUI
Măcinarea malțului este un proces mecanic. Transformarea bobulu in particule de diferite dimensiuni este necesară trecerii in soluție a enzimelor și ușurării hidrolizei compușilor macromoleculari, in decursul brasajului. Coaja bobului de orz, elastică, conținând ceIuIoză, polifenoli, Iipide, proteine si silicați, substanțe insolubile sau defavorabile calității berii, trebuie mărunțită cât mai puțin. Cojile folosesc și la formarea stratului filtrant, în utilajele de filtrare cu strat filtrant de borhot Mărimea cojilor determină volumul măcinișului și volumul borhotului. mai mult…
Maltul poate fi macinat in mori de macinare uscata, mori de macinare uscata cu conditionare, mori de macinare umeda. Recepția calitativă si cantitativă, măcinare uscată a malțului într-o moară cu o singură pereche de valțuri. Morile utilizate in industria berii sunt mori cu valțuri. Macinarea urmareste transformarea maltului in miez fainos cu pastrarea pe cat posibil a cojilor intregi. Moara e prevazuta cu 2 valțuri (tavalugi). Cilindri au viteze periferice egale, sunt realizați din otel si placati cu otel inoxidabil.
Toate tipurile de malț sunt măcinate la granulația conformă a tipului de malț utilizat în rețetă.
2. PLAMADIREA
Operația se execută în scopul obținerii mustului de malț. La brasaj cea mai mare parte a substanței uscate a malțului, care este insolubilă, trebuie sa devină solubilă. Substanțele care trec în soluție la brasaj formează extractul mustului. Principalele clase de enzime care actionează la brasaj, in plamadă sunt: maltoza, maltaza.
În cazanul de plamădire, se introduce apa potabilă si se incalzeste la temperatura optima de plamadire, peste care se adauga cantitatea de malt pils si malturile special, macinate in prealabil, conform retetei de fabricatie a sortimentului de bere produs. mai mult…
- Pauza de proteoliza, care asigura realizarea hidrolizei enzimatice a proteinelor si obtinerii de aminoacizi ce constituie sursa de azot pentru drojdie. Durata pauzei depinde de calitatea materiei prime, de continutul in proteina al malturilor si valoarea determinata a azotului aminic din mustul racitv (descompunerea proteinelor si extractia zaharurilor fermentabile)
- Scop: Enzima Beta-Amilaza converteste amidonul in maltoza, contribuind la extractia zaharurilor fermentabile.
- Scop: Enzima Alfa-Amilaza descompune amidonul in zaharuri mai complexe, nefermentabile, contribuind la corpolenta berii, face mustul mai fluid, pentru a facilita filtrarea berii.
La sfarsitul acestei pauze plamada este pompata in cazanul de filtrare cu strat natural de borhot.
Diagrama de brasaj (temperatura si durata) este diferită la fiecare sortiment de bere fabricat si depinde de urmatorii factori:
– tipurile de malt folosite la reteta
– de calitatea materiei prime (a malturilor utilizate)
– de cantitatea de extract solubil pe care o dorim sa o avem in must
– de tipul de drojdie utilizat la fermentatie (drojdii de fermentatie inferioara sau drojdii de fermentatie superioara).
Aceste recipiente se numesc cazane. Cazanele sunt executate din tabla de cupru, otel inoxidabil, otel-carbon, placate cu otel inoxidabil.
3. FILTRAREA PLAMEZII
Filtrarea plămezii folosind cazanul de filtrare cu strat natural de borhot.
După ce s-a transferat întreaga cantitate de plamadă în cazanul de filtrare, se lasă în repaus pentru formarea stratului filtrant, dupa care se face o recirculare de cateva minute pana cand mustul devine limpede (turbiditate mustului sa nu depaseasca 80-90 u EBC).
Se începe filtrarea, astfel incat ceea ce se scurge prima data se numeste primul must sau must primitiv, care are concentratia in extract (grad Plato) cea mai ridicata. La sfarsitul acestei prime faze de filtrare, incepe cea dea doua faza a filtrarii si anume spalarea si epuizarea borhotului in extract. mai mult…
Spalarea si epuizarea borhotului se face pana cand ultima apa de spalare are continut in extract cuprins intre 1,5-3,5 %. Atât primul must cât și apele de la spălarea si epuizarea borhotului se colectează în cazanul de fierbere a mustului unde începe operația de fierbere a mustului.
Viteza de scurgere a mustului primitiv si a apelor de spălare depind de:
– temperatura plamezii si a apei de spalare care influenteaza vascozitatea.
– porozitatea stratului filtrant de borhot, depinzand de calitatea maltului (marimea boabelor, sticlozitate, farinozitate) si de macinare (granulometria macinisului).
Trebuie sa avem un raport optim intre coaja si faina pentru a avea o filtrabilitate buna dar si un bun randament.
Utilajul folosit la filtrare este filtrul cu site.
4. FIERBEREA MUSTULUI CU HAMEI
Operația de fierbere a mustului cu hamei are loc la temperatura de 1000C timp de 70-90 minute conform rețetei de fabricație specific sortimentului de bere obținut. Fierberea mustului diluat, rezultat din amestecarea mustului primitiv cu apele de spalare a borhotului are urmatoarele scopuri:
– Extractia amărelii din hamei, se realizează pe tot parcursul fierberii mustului. Hameiul pentru amareală se adauga odata cu începutul fierberii.
– extracția aromelor din hamei, se realizează în faza finală de fierbere, după ce sa deconectat sursa de căldură pentru fierbere, se adaugă hameiurile pentru aroma care trebuie doar să se opărească, nu și să fiarbă. mai mult…
– denaturarea termică a proteinelor (precipitarea lor si formarea trubului la cald) cât și a complexelor proteine-polifenoli.
– extractia principalelor substante din hamei si trecerea lor in must in care sufera transformari sau reactioneaza cu alte componente ale mustului, inclusiv izomerizarea acizilor alfa din hamei
– sterilizarea mustului si pregatirea lui ca substrat in vederea inocularii lui cu drojdie
– evaporarea surplusului de apa si atingerea concentratiei in extract a mustului, corespunzator sortimentului de bere produs.
– eliminarea unor substante cu sulf. Mustul diluat contine S-metilmetionina (SMM) care se transforma la fierbere in sulfura de dimetil (DMS) cu prag de sensibilitate foarte scazut.
Operatia este o fierbere conventionala care se realizeaza la presiune atmosferica pe o durata de aproximativ 70-90 minute la temperature de 1000C.
5. SEPARAREA TRUBULUI LA CALD
Mustul fiert adus la concentratia în extract corespunzator sortimentului de bere fabricat, este pompat in Rotapool sau Whirlpool unde datorită intrarii tangențiale a mustului are loc o sedimentare a flocoanelor de proteină denaturată termica prin fenomenul gravitațional. Acest fenomen depinzând numai de marimea flocoanelor deci de greutatea lor (G=mxg in care m=masa flocoanelor, gr și
g = acceleratia gravitationala care este de 9,81 m/s2)
Trubul la cald are particule de 30-80 microni si se formeaza 40-80 g s.u./hl must sau aproximativ 5-6 litri trub umed/hl must. Cantitatea de trub umed cald depinde de cantitatea si calitatea materie prime utilizate (in speta a maltului, de continutul in proteina al maltului) si raportul de dilutie dintre malt si apa. mai mult…
După terminarea pompării mustului fiert în Rotapool, se lasă în repaus 20-maxim 30 minute. În aceasta pauza are loc fenomenul de sedimentare gravitational al flocoanelor de proteina denaturate termic. La sfarșitul pauzei se formeaza la baza Rotapoolului un con de flocoane de proteina care se numeste trubul la cald, dupa care mustul este pompat intr-un schimbator de caldura cu placi in vederea racirii lui pana la temperatura de insamantare cu drojdie, corespunzatoare sortimentului de bere fabricat.
6. RACIREA MUSTULUI DE BERE
Mustul de bere se racește într-un schimbator de caldura cu plăci cu doua zone de la 96-980C pana la temperatura de insamantare cu drojdie.
Schimbatorul de caldură utilizat pentru această operație este un schimbător de caldură cu plăci cu două zone, în care se realizează:
– în prima zonă, se realizează răcirea mustului de malț de la 98-990C la 30-350C cu apă de o temperatura medie de 10-200C, care se încalzeste până la 60-680C, constituind o sursă de apă caldă pentru operația de brasaj. Aceasta apă caldă poate fi refolosită la brasaj pentru a realiza o nouă infuzie pentru încă o șarjă de bere, dar și la operația de filtrare cu strat natural de borhot, în care apa este folosită pentru toate etapele de spălare a borhotului, cu scopul de a extrage cât mai multe zaharuri din el. mai mult…
– în zona a doua mustul de malț se răcește în continuare de la 30-350C pană la temperatura de însamanțare cu cu drojdie. Pentru aceasta zonă se folosește ca agent de racire, propilenglicol de grad alimentar cu temperature de -3 … -40C.
În timpul răcirii mustului de malț se face și o aerare a mustului cu oxigen pur astfel încât să asiguram o concentrație de oxigen dizolvat în must de 5-6 mg/l. Oxigenul se introduce în must la ieșirea lui din răcitor cu ajutorul unei bujii speciale cu micro găuri. Principalul scop al acestei operații este de a ajuta drojdia să se multiplice și să înceapă mai rapid fermentarea.
7. FERMENTATIA PRIMARA
Principala transformare în must este fermentația alcoolică a glucidelor fermentescibile cu formare de alcool etilic și CO2. Se formează în același timp și produși secundari de fermentație, care intervin în determinarea însușirilor berii.
Fermentarea zaharurilor, derulată pe calea Embden-Meyerhof-Parnas, este redată prin ecuația: C6H12O6 → 2C2H5OH + 2CO2+ Q
Zaharurile din must sunt fermentate cu viteze diferite, și anume:
– la demararea fermentației sunt fermentate hexozele;
– fermentația principală se caracterizează prin fermentarea maltozei;
– fermentația secundară este dominată de fermentarea maltotriozei. mai mult…
Viteza de fermentare a zaharurilor este influențată de caracteristicile tulpinilor de drojdie, starea fiziologică a culturii, cantitatea de inocul, temperatura de fermentare, compoziția și concentrațra în extract a mustului, geometria vasului, convecția în must, presiunea.
Prin transformarea zaharurilor în alcool, densitatea mustului scade, dinamica fermentației putând fi urmărită prin măsurarea concentrației în extract a mustului cu ajutoruI zaharometrului. Profunzimea fermentației se exprimă prin gradul de fermentare (sau atenuarea mustului). În cadrul procedeului clasic, fermentarea primară are loc în recipiente deschise sau închise, din oțel inoxidabil, numite linuri, respectiv tancuri. La fermentarea secundară se folosesc tancuri, construite din acelaşi material ca şi tancul de fermentare primară.
Durata fermentației primare se împarte în patru stadii: 1. faza inițială (de amorsare sau de lag),
- faza creștelor joase, 3. faza creștelor înalte și 4. faza finală (de coborâre). Urmărirea desfășurării fermentației primare se face prin măsurarea periodică a extractului, a temperaturii si presiunii pe tanc, valorile respective fiind înscrise într-o fișă de fermentare.
Fermentarea berii se realizeaza in tancuri cilindro-conice verticale. Raportul intre diametrul si inaltimea stratului de must in partea cilindrica are o mare importanta . Gradul de umplere a TCC este de 75%. La fermentarea secundara cu adaos de crestere, spatiul liber din tanc este de 25%. La racirea corecta a TCC se au in vedere : agentul de racire utilizat, dispunerea zonelor de racire, izolarea termica a tancului.
Tancurile racite cu glicol-apa au manta de racire in care conductele pentru circulatia agentului sunt orizontale, intrarea glicolului facandu-se pe la partea inferioara si iesirea la partea superioara. Tancurile cilindrico-conice amplasate in aer liber sunt izolate la exterior cu un strat de spuma de poliuretan de 100-150 mm grosime, izolatie protejata de o foaie de otel-crom-nichel sau aluminiu.
8. FERMENTATIA SECUNDARA SI MATURAREA BERII
Fermentația secundară și maturarea berii are loc în același tanc cilindro-conic, continuă și se aprofundează cele mai multe din transformarile care au loc la fermentația primară:
– continuarea fermentatiei zaharurilor cu atingerea gradului de fermentare aparent (ADF) al berii
– impregnarea și saturarea berii cu CO2
– sedimentare naturală (la rece) a compușilor coloidali din bere și a drojdiei
– maturarea berii
– formarea compușilor de aromă, esteri, aldehide, s.a.mai mult…
– limpezirea, formarea luciului și limpidității berii
– rotunjirea gustului și formarea corpului berii
Saturarea berii cu CO2 depinde de solubilitatea acestuia in bere, solubilitate care creste odata cu scaderea temperaturii berii si cresterea presiuni. Limpezirea naturala a berii este necesara pentru indepartarea particulelor de trub la rece (trub fin), precum și a celulelor de drojdie ce au realizat fermentația. Pentru a elimina cât mai eficient precursorii de trub la rece, este necesar o depozitare de minim 10 zile la o temperature cât mai mica (-10C … +10C). Maturarea berii constă în inobilirea gustului și aromei berii. Maturarea se datorează depunerii drojdiilor si precipitatelor din bere, antrenarea unor compusi volatili cu CO2 care se degaja, transformarea unor compuși cu prag de sensibilitate mai ridicat (continutul de diacetil în bere trebuie sa fie <0,1 ml/l).
Aici sedimenteaza natural un procent cat mai mare de drojdii aflate in suspensie. Berea obținută este opalescenta deoarece mai contine celule de drojdie in suspensie, se raceste pana la temperature de -1..00C, si se trage la butoi KEG. Berea nefiltrata este considerata o bere vie, care aduce un aport mare de vitamine (in special din grupul B) si minerale.
3.11 Îmbutelierea berii nefiltrate la butoi tip keg
Berea matură care se gasește în linul de fermentație cilindroconic, la temperatura de 0-2 0C, se răcește la partea conică a vasului de fermentație pană la 0 0C. În această fază are loc o sedimentarea naturală a drojdiei. De aici berea nefiltrată se poate îmbutelia la butoi Keg de 20 – 30 litri (butoaiele trebuie sa fie în prealabil igienizate.
Ambalajul învelește produsul, pentru ai asigura protecția temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul menținerii calității și integritatii acestuia în starea de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării si desfacerii, până la consumator sau până la expirarea termenului de valabilitate.
Principalele funcții ale ambalajelor sunt:
- să protejeze produsul;
- să prezinte caracteristicile tehnice care sa favorizeze operațiile de circulatie tehnică;
- să fie ușor, comod și totodată prin modul în care este conceput să fie ușor de recunoscut;
- să atragă atenția cumpărătorului în mod spontan;
- să sugereze o idee precisă despre produs;
- să prezinte calitățile produsului.
Ambalajul este un mijloc de comunicare pentru imaginea mărcii, el reprezentând modalitatea de a transmite mesajele care construiesc imaginea brandului în mod direct. Ambalajul transmite atributele specifice fiecărei mărci, motiv pentru care inovația la nivelul ambalajului joaca un rol important. Tehnolgia de producere este foarte complexă iar pentru a putea fi livrată si consumată in condiții sigure, berea necesită o îmbuteliere și o ambalare specială. Senzațiile vizuale provocate de un ambalaj determină o aprobare sau o respingere totală a produsului. Ambalajul trebuie sa informeze clar consumatorul asupra avantajelor, prețului, cantității, duratei de valabilitate, conținutul de alcool în procente, valoarea nutritivă si energetică a berii.